Mă numesc Florin Nan și găsesc firesc să deschid acest blog printr-o scurtă autoprezentare destinată se expliciteze intenția mea de a posta articole în domeniul terapiilor complementare.
Debutul preocupărilor mele legate de terapiile complementare s-a produs în anul 1992 când am avut marea șansă (pe atunci nu știam cât de mare e) să-l cunosc pe maestrul Gabriel Dutchevici, pe atunci senseiul unui dojo de Hakko-ryu (în ciuda controverselor actuale legate de relația dintre sensei Dutchevici și Hakko, cu tot respectul pe care-l port și actualilor promotori ai stilului, rămân la convingerea fermă că acest om ar trebui tratat ca părinte al acestui stil în România). Atunci am luat, pentru prima dată contact cu 2 practici terapeutice despre care lumea încă nu știa mai nimic pe la noi, dar care ulterior s-au consacrat pe întregul mapamond: Reiki și Koho Goshin-Taiso. Tot în acea perioadă, însă cu un an mai tarziu, am trecut și pragul unui Zen-Dojo, primul din București, aceasta find o altă practică despre care lumea, pe atunci, încă nu auzise. Evenimentele și evoluția mea ulterioară au făcut ca să mă despart, mai târziu, pentru mult timp de sensei Ducthevici, însă am perseverat în răstimpul ce a urmat, în practica Goshin-Taiso-ului, astfel cum am dobândit-o de la dumnealui.
În 1998 sau 1999, urmare faptului că anterior cochetasem cu teoria și practica infoenergeticii promovată pentru prima dată la noi, în cadrul unui curs, de către nou-apărutul pe meleagurile românești, Aliodor Manolea, m-am înscirs la cursurile Societății Române de Radiestezie. Pe acestea le-am urmat până la nivelul gradului 3 după care m-am retras din proprie inițiativă, incapabil fiind să trec peste îndoiala legată de posibilitatea unei intepretări / intervenții subiective în perceperea și decodificarea semnalelor infoenergetice analizate cu ajutorul ansei. Am fost, de când mă știu, stăpânit de un anumit grad de îndoială, întocmai ca și Toma necredinciosul, pe care nu am reușit să o înving nici la acel moment așa încât nici atunci și nici în continuare nu am cochetat cu niciuna dintre practicile terapeutice în cadrul cărora se lucrează cu bioenergie/infoenergii analizate/interpretate/dirijate vountar de către terapeut.
În anul 2004 am urmat cursurile Școlii Superioare de Terapii Complementare a domnului Liviu Buluș, obținând atestatul de terapeut în terapii complementare. În esență, terapiile pe care le-am aprofundat și practicat ulterior, sunt: masajul, reflexoterapia, fitoterapia și aromoterapia. Auriculoterapia, presopunctura și kiropractica le-am studiat doar la nivel de bază și nu le-am practicat aproape deloc ulterior.
Anul 2008 a fost unul deosebit de important pentru mine, marcând o cotitură pozitivă substanțială în plan spiritual, printr-o serie de evenimente despre care nu am să vorbesc aici. A fost anul în care am debutat și în practica yoga, la școala condusă de Yogacharya Mario Vasilescu. Tot atunci, am început să studiez intens doctrina și practica spirituală creștin-ortodoxă, cu un accent deosebit pe studiul practicilor isihaste, în special pe terapia isihastă, astfel cum a fost ea promovată de Ghelasie Isihastul, prin scrierile sale.
Întreaga mea practică terapeutică de până acum s-a petrecut în mod individual, însă am ajuns în stadiul în care simt în mod acut nevoia de a mă integra unei comunități de practicieni în domeniile terapiilor complementare, pentru a nu se produce riscul de a o apuca pe căi deviante sau/și deviate în acest domeniu, dat fiind că implicațiie producerii unui asemenea risc, pot fi -știm cu toții - absolut dramatice în plan personal. De aceea, am decis ca, în primul rând, să împărtășesc inclusiv prin intermediul acestui blog, și altor pasionați, experiențele și preocupările mele de până acum și cele viitoare, respectiv să identific acea comunitate de practică a terapiilor complementare în care să mă pot integra spre a evolua într-o manieră sănătoasă și fără riscuri.
Cam atât, deocamdata, despre mine....
