Somnul – principala modalitate prin care organismul nostru se odihnește
Nevoia de odihnă se află, indiscutabil, între nevoile vitale ale fiinţei
vii, fiind cea care permite unui organism refacerea după un efort sau, în general,
după o activitate şi fără de care echilibrul vital ar fi suficient de grav
afectat încât să producă, la un moment dat, tulburări ireversibile şi, în
final, chiar moartea.
Această nevoie a fost identificată inclusiv de către Maslow, fiind
poziţionată la baza piramidei nevoilor dar redusă – eronat, credem noi – doar
la nevoia de somn. Somnul este, fără discuţie, poate cea mai importantă formă
de realizare a odihnei, o manifestare naturală a tuturor fiinţelor vii, însă
odihna în sine este un proces mult mai complicat şi reprezintă finalitatea unui
complex de procese între care se numără şi somnul cu ponderea cea mai mare.
Am auzit, adesea, dacă nu cumva am si afirmat-o în mai multe rânduri,
expresia „somn odihnitor” care induce ideea unui somn care şi-a realizat
finalitatea. Este acel somn după care ne simţim cu bateriile complet încărcate,
apţi de efort fizic şi/sau intelectual, acel somn după care suntem revigoraţi,
plini de energie, gata de acţiune, proaspeţi, bine dispuşi şi cu chef de viaţă.
Asta înseamnă că acel somn şi-a atins scopul iar nevoia de odihnă a fost
complet sau aproape complet satisfăcută, remontând echilibrul vital al
organismului.
La antipod, se află somnul neodihnitor, cel după care avem senzaţia că
ne-am trezit poate chiar mai obosiţi decât am adormit. Este acel somn pe care
l-am petrecut fragmentându-l frecvent, zvârcolindu-ne, având o senzaţie
cvasipermanentă de disconfort, somnul agitat care nu ne-a lăsat să ne odihnim.
Sau somnul mult prea scurt în comparaţie cu nevoia organismului de recuperare.
Când ne trezim, avem senzaţia că am fi avut nevoie să mai dormim, nevoia de
odihnă a organismului nefiind satisfăcută iar echilibrul vital nefiind complet
restabilit. Este somnul în urma căruia oboseala nerecuperată se transformă într-o
uzură prematură a organismului şi a stării de sănătate. Repetarea unei asemenea
experienţe aduce, de fiecare dată, un plus de uzură suplimentară care se tot
acumulează şi, în timp, generează acele dezechilibre care se transformă în boli
şi care ne „scurtează zilele”, diminuându-ne speranţa de viaţă.
Factorii perturbatori ai somnului.
Am prezentat aceste explicaţii pentru a se înţelege faptul că nu doar
somnul, în sine, este nevoia vitală la care trebuie să ne raportăm, ci odihna
care se obţine în primul rând prin somn. Aşadar, nu este suficient doar să
dormim pentru a ne şi odihni, ci trebuie să dormim în aşa fel încât somnul
să-şi îndeplinească rolul esenţial pe care îl are. Și, pe cât de naturală și
firească este această manifestare a organismului – somnul – pe atât este și de
alterată, de foarte multe ori, datorită factorilor perturbatori pe care îi
introducem în existența noastră pe măsură ce ne îndepărtăm de condiția noastră
naturală: o serie de substanțe pe care le ingerăm și care inhibă somnul; starea
de stres excesiv, ori de oboseală excesivă generate de ritmul trepidant al
vieții cotidiene și care dereglează ritmurile biologice ale organismului;
alimentația proastă, nenaturală, ori neadaptată nevoilor firești ale
organismului, etc.
Stresul, oboseala și uzura acumulate de organism prin lipsa unui somn
suficient ori a unui somn odihnitor, pot deveni ele însele factori perturbatori
ai somnului, acutizând și mai mult nevoia de odihnă a organismului iar
continuarea acestui raționament determină în mod inevitabil concluzia că
ajungem în situația unui cerc vicios din care, aparent, nu avem nicio soluție
de ieșire.
Cum contracarăm factorii perturbatori ai somnului?
Una dintre manifestările psihico-fiziologice specifice somnului și care permite
odihna și, pe care de consecință, regenerarea organismului, este starea de relaxare care îl însoțește.
În timpul unui somn profund, odihnitor, corpul nostru este complet relaxat,
activitatea celulară fiind mult diminuată față de cea specifică stării de
veghe. Factorii perturbatori ai somnului despre care vorbeam mai sus, afectează
inclusiv starea de relaxare specifică organismului. Putem observa faptul că,
cineva care are un somn agitat, se mișcă mult în timpul somnului, este
tensionat, își încordează diferite părți ale corpului iar toate aceste
manifestări se produc și la nivel psiho-mental, ceea ce va reduce șansele de a
avea parte de odihna atât de necesară organismului. Această stare de agitație
este, de cele mai multe ori, o inerție a celei din timpul zilei. Excesul de
stres, de oboseală, de agitație, generează o inerție a acestor stări care se
prelungește și pe parcursul nopții, afectându-ne procesul de odihnă și
regenerare.
Și totuși, avem nevoie de un somn odihnitor, în ciuda ritmului trepidant al
vieții cotidiene. Cum putem obține acea dispoziție necesară deconectării de la
acea inerție amintită mai sus? Și vom pleca de la premisa că nu aveți
posibilitatea de a face nici un fel de schimbări în viața cotidiană, care să
diminueze factorii perturbatori din timpul zilei.
Există câteva modalități prin care poți crea premisele unui somn odihnitor.
Important este să reușești ca, înainte de a adormi, să obții o stare optimă de
relaxare, care te va scoate din acel ritm trepidant și își va deconecta mintea
de la problemele zilei.
...va urma...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu